Fiica
marelui evanghelist nonagenar, Billy Graham, Anne Graham, in interviu
in emisiunea "Early Show" (Spectacolul matinal), a fost intrebata de
Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001 si i s-a
pus o intrebare la care multi ar fi dat raspunsuri nesatisfacatoare:
"Cum
a putut Bunul Dumnezeu sa lase sa se intimple asa ceva si sa priveasca
atat de nepasator aceasta catastrofa de pe pamantul Americii?"
Anne
Graham, dupa ce a meditat cateva clipe, a dat un raspuns magistral, a
raspuns cu niste replici foarte logice, profunde si inspirate,
nepregatite dinainte (se poate vedea pe videoclipul inregistrat). Dansa a
precizat foarte calm si explicit, precizand urmatoarele:
"Si
eu mi-am pus deseori aceasta intrebare si mi-am gasit urmatoarele
raspunsuri... Cred - nu cred, dar sunt profund convinsa - ca Dumnezeu a
fost si ramane adanc intristat de aceasta, la fel ca si noi, numai ca
noi, de ani de zile, Īi spunem si chiar Ii poruncim sa iasa din scolile
noastre, din guvernul si din vietile noastre, ca ne descurcam si
singuri, fara ajutorul Lui... Si, fiind El un adevarat gentleman, cred
ca pur si simplu S-a dat, calm, la o parte...
Cum
de mai indraznim noi oare sa-I cerem binecuvintarea, mila si protectia
Sa, daca Ii cerem sa ne lase in pace? (Īn lumina recentelor evenimente,
fiind vorba de atacuri teroriste, atacuri armate in scoli etc.)
Cred
ca totul a inceput cind Madeleine Murray O'Hare (doamna care a cerut ca
America sa devina o tara atee si care a fost ucisa, iar corpul ei a
fost gasit recent) a afirmat ca nu dorea nici un fel de rugaciuni in
scolile noastre, iar noi am spus O.K. Cererea ei a fost aprobata si a
devenit lege obligatorie in SUA...
Apoi,
cineva a spus ca mai bine nu am citi Biblia in scoli (Biblia care spune
sa nu ucizi, sa nu furi si sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti),
iar noi am spus O.K..
Apoi,
dr. Benjamin Spock a spus ca nu ar trebui sa ne plesnim copiii atunci
cind se poarta urit, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor
personalitate si stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am
spus ca un expert trebuie sa stie ce vorbeste, asa ca am spus O.K.
Apoi,
altcineva a spus ca profesorii si dirigintii nu ar trebui sa ii
disciplineze pe copii atunci cind gresesc. Iar conducatorii de scoli au
spus ca nici un membru al personalului sa nu atinga vreun elev atunci
cind se poarta urit, pentru
ca scolile nu au nevoie de publicitate proasta si in nici un caz de
procese. (Totusi, exista o mare diferenta intre a disciplina si a
atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.). Iar noi am spus O.K.
Apoi,
cine stie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei
scoli a spus ca, baietii fiind baieti, vor face dragoste oricum, deci ar
trebui sa le dam fiilor nostri prezervative. Asa, ei vor putea sa se
distreze cit vor, iar noi nu vom trebui sa le spunem parintilor ca le-au
primit de la scoala. Iar noi am spus O.K.
Apoi,
unii dintre alesii nostri de virf au spus ca nu conteaza ceea ce fac
in viata lor privata atit timp cit isi fac treaba la slujba. De acord, a
spus fiecare din noi, mie nu-mi pasa de ceea ce face altcineva,
inclusiv presedintele, in viata sa privata, atit timp cit am o slujba si
economia merge bine.
Apoi,niste
libertini au cerut sa tiparim cat mai multe reviste cu femei goale, in
semn de respect si apreciere a frumusetii feminine.. Iar noi am spus
O.K.
Apoi,
altcineva a impins acea apreciere un pas mai departe, publicind
fotografii cu copii goi, si inca mai departe, afisindu-le pe Internet.
Iar noi am spus O.K., au
dreptul la libera exprimare. Apoi,industria show-business-ului a spus:
hai sa facem show-uri TV si filme care sa promoveze indepartarea de
Dumnezeu, violenta si sexul ilicit, sa inregistram melodii care sa
incurajeze violurile, drogurile, crimele,sinuciderea si temele satanice.
Iar noi am spus ca nu este decit entertainment-amuzament, nu are efecte
adverse si oricum nu o ia nimeni in serios, asa ca totul a mers
inainte.
Iar
acum ne intrebam speriati de ce copiii nostri nu au constiinta, de ce
nu disting binele de rau, de ce nu ii deranjeaza sa ucida pe straini, pe
colegii de clasa sau pe ei insisi. Probabil ca, daca ne-am gindi mai
mult, ne-am da seama de ce.
Cred ca totul se reduce la faptul ca ceea ce vei semana, aceea vei si culege.
Noi
Ii spunem lui Dumnezeu: Draga Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea
fetita ucisa in clasa? Iar Dumnezeu raspunde: Dragul meu, Eu am fost
alungat din scoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, cind voi
mi-ati spus sa plec din scoli?
E
ciudat cum oamenii Il dispretuiesc pe Dumnezeu, si apoi se intreaba cu
naivitate de ce totul merge tot mai prost. Este ciudat cum de credem
tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne indoim de ceea ce spune Biblia.
E
ciudat cum de toti oamenii vor sa mearga in ceruri, desi nu cred, nu
gindesc, si nu spun sau nu fac nimic din ceea ce scrie in Biblie.
Este ciudat cum de unii pot spune: da, eu cred in Dumnezeu si de fapt sa il urmeaza pe Satana, care, se stie ca, la randul lui, crede si el in Dumnezeu...
E
ciudat cum ne repezim sa judecam, dar nu ne place sa fim judecati. E
ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail si ele se
raspindesc precum focul salbatic, dar cind incepi sa trimiti mesaje
privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gindesc de doua ori inainte de a le
trimite si altora.
E
ciudat cum de tot ceea ce este vulgar, crud si obscen trece liber
prin cyberspatiu, dar orice discutie publica despre Dumnezeu este
impiedicata la scoala si la locul de munca.
Este,
in sfarsit, ciudat cum poate fi cineva atit de inflacarat de dragoste
pentru Hristos fiind in acelasi timp un crestin invizibil in timpul
saptaminii."
(Interlocutoarea a mai venit si cu alte argumente, dar ne oprim aici).
Radeti?
Ar
fi, desigur, ciudat cum de, gindindu-va daca sa trimiteti sau nu mai
departe acest mesaj nu-l veti trimite multor adrese din lista voastra,
pentru ca nu sunteti siguri de ceea ce crede destinatarul posibil sau de
ceea ce vor crede despre VOI daca il veti trimite.
E ciudat cum de ma ingrijoreaza mai mult ceea ce cred oamenii despre mine si mai putin ceea ce crede Dumnezeu despre mine.
