…atunci vei avea cunoştinţă!

„Fiule, …dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.” – Proverbe 2:3-5

   Un tânăr mândru a venit la Socrate căutând învăţătură. El a mers până la musculosul filozof şi a spus: „O, măreţe Socrate, am venit la tine pentru învăţătură.” Socrate recunoştea imediat o figură pompoasă. El l-a condus pe tânăr până la mare şi a intrat în apă până la piept. Apoi a întrebat: „Ce vrei?” „Cunoştinţă, înţeleptule Socrate”, a spus tânărul zâmbind.
   Socrate şi-a pus mâinile sale puternice pe umerii băiatului şi l-a băgat sub apă. Treizeci de secunde mai târziu, Socrate l-a ridicat. „Ce vrei?”, l-a întrebat din nou. „Înţelepciune”, spuse tânărul, „măreţe şi înţeleptule Socrate.”
   Socrate îl băgă din nou dedesubt. Au trecut treizeci de secunde, treizeci şi cinci. Patruzeci. Socrate l-a ridicat. Băiatul gâfâia. „Ce vrei, tinere?” Printre răsuflările greoaie şi aspre, tânărul respiră cu greu:   „Cunoştinţă, înţeleptule şi măritule…”
Socrate îl înghesui din nou sub apă. Trecuseră patruzeci de secunde. Cincizeci. „Ce vrei?” „Aer!” strigă el. „Am nevoie de aer!”
„Când vei dori cunoştinţă tot aşa cum ţi-ai dorit aerul, atunci vei avea cunoştinţă.”