Scrisoarea de dragoste a Tatălui pentru tine!

Limbă iscusită

„Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare.” – Isaia 50:4

   Un rege visase că îşi va pierde toţi dinţii. Imediat după ce se trezise, îl întrebă pe un tâlcuitor ce vrea să însemne acest vis. „O, ce nefericire mare, stăpâne!”, strigă acesta. „Fiecare dinte pierdut înseamnă pierderea unuia din membrii familiei tale!”. „Ce îndrăzneşti să-mi spui, nebunule?” spuse regele foarte nervos. „Pleacă de la mine!”. Dădu porunca să fie pedepsit pentru această veste cu 50 de lovituri de ciomag.
    A fost chemat un alt tâlcuitor de vise şi a fost condus la rege. După ce a ascultat visul, a spus: „Ce mare fericire! Dintre toţi ai tăi, stăpâne, tu vei supravieţui!”. Atunci faţa regelui se însenină şi spuse:  „Îţi mulţumesc, prietene. Mergi cu vistiernicul meu să-ţi dea 50 de galbeni de aur!”.
Pe drum, vistiernicul îi spuse: „Cum se face că, deşi n-ai tălmăcit visul regelui diferit de primul tâlcuitor, totuşi ai aflat o altă soartă?”. Cu zâmbetul pe faţă, înţeleptul îi spuse: „Reţine de la mine, se pot spune multe lucruri, însă contează cum le spui!”.

Faceţi şi voi ceea ce fac eu!

„Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţă vecinică.” – Ioan 4:14

   Trei călători poposiră în drumul lor la un izvor şi îşi potoliră setea cu apa lui limpede şi curată.   Deasupra izvorului cineva scrisese: „Faceţi şi voi ceea ce fac eu!”
   - Oare ce înseamnă aceste cuvinte? se întrebară cei trei drumeţi.
   - Eu cred, zise unul, că izvorul vrea să ne spună: „Vedeţi? Eu alerg mereu printre pământ şi pietre, de aceea sunt curat; lucraţi, alergaţi mereu şi voi, căci munca vă apără de rău şi vă ţine curaţi!”
   - Mie mi se pare, zise al doilea, că izvorul parcă ne-ar zice: „Vedeţi? Eu vă dau apa mea în dar, dar fără bani. Fiţi şi voi darnici! Dăruiţi din bogăţiile şi bunătăţile cu care v-a binecuvântat Bunul Dumnezeu!”
   - Eu cred altceva, spuse al treilea călător. Parcă îl aud spunând: „Vedeţi cât de curată şi de bună e apa mea? Dar dacă mă tulbur puţin, nu mai sunt bun de nimic, nu mai poate bea nimeni din apa mea. Fiţi şi voi buni, cu inima netulburată!”

Știam că ai să vii!

”Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte. Aţi auzit că v-am spus: Mă duc, şi Mă voi întoarce la voi.” – Ioan 14:27-28

   Frank avea douăzeci ani şi Ted avea doar optsprezece. Erau mai tot timpul împreună şi erau prieteni buni încă din primii ani de şcoală. Amândoi au hotărât să se înroleze în armată. Plecând, şi-au făgăduit unul altuia şi părinţilor că vor avea grijă unul de altul. Spre bucuria lor au nimerit în acelaşi batalion. La scurt timp, au fost trimişi în teribilul război care se desfăşura în nisipurile fierbinţi ale deşertului. Pentru o vreme, Frank şi Ted au rămas în tabăra păzită de avioane. Apoi într-o seară, au primit ordinul de a înainta în teritoriul inamic. Toată noaptea soldaţii au înaintat sub ameninţarea focului infernal. În zori, batalionul se adună într-un sat. Ted însă lipsea. Frank l-a căutat peste tot, şi printre morţi şi răniţi. I-a descoperit numele pe lista celor dispăruţi. S-a înfăţişat înaintea comandantului.
    - Cer permisiunea de a merge să-mi găsesc prietenul, zise el.
    - Este prea periculos, răspunse comandantul. L-am pierdut deja pe prietenul tău. Te-aş pierde şi pe tine. Într-acolo se trage.
    Totuşi, Frank a plecat. După câteva ceasuri, l-a găsit pe Ted rănit mortal. L-a luat în spate, însă o schijă l-a lovit şi pe el. Chiar şi aşa s-a târât până în tabără.
    - Ar fi meritat să mori pentru a salva un mort? strigă la el comandantul.
    - Da, şuşoti el, pentru că înainte de a muri, Ted mi-a spus: „Ştiam că ai să vii, Frank.”

Stie cineva cine este Dumnezeu?

  Respira profund inainte sa citesti.
  A fost odata o pereche de atei care avea o fiica. Perechea nu i-a vorbit niciodata fetitei despre Dumnezeu.
  Cand fetita avea cinci ani, intr-o seara, parintii ei s-au certat si tatal a impuscat mama iar apoi s-a sinucis. Fetita a vazut totul...
  A fost dusa la o casa adoptiva, mama ei adoptiva era crestina si o ducea la biserica.
  In prima zi de scoala duminicala mama i-a spus profesoarei ca fetita nu a auzit niciodata despre Isus si de aceea sa aiba rabdare cu ea.
  Profesoara a aratat o poza cu Isus si a intrebat: "Stie cineva cine este El?" si fetita a spus: "Eu stiu...! El e barbatul care ma imbratisa in noaptea in care parintii mei au murit."
  Ce ironic, nu...?
  Ce ironic cum oamenii Il lasa deoparte pe Dumnezeu si apoi se intreaba de ce lumea se indreapta spre iad.
  Ce ironic ca crezi tot ce spun stirile dar te indoiesti de ceea ce scrie Biblia.
  Ce ironic cum unii spun: "Cred in Dumnezeu!" dar il urmeaza pe Satan care si el, la randul lui, crede in Dumnezeu.
  Ce ironic ca trimiti sute de mass-uri pe mess dar cand primesti un mesaj despre Dumnezeu nu il imparti.
  Ce ironic cum cineva poate sa fie atat de emotionat pentru Cristos in fiecare duminica dar sa fie un crestin invizibil in restul saptamanii.
  Ce ironic cum pot sa fiu mai preocupat de ce gandesc altii despre mine decat pentru ceea ce gandeste Dumnezeu despre mine. (te gandesti?)
  Da, eu il iubesc pe Dumnezeu!
  El iti trimite flori in fiecare primavara.
  El iti trimite un rasarit in fiecare dimineata.
  De cate ori vrei sa vorbesti El e acolo sa te asculte.
  El poate trai in orice parte din univers dar a ales inima ta.
  Dumnezeu nu ti-a promis zi fara durere, bucurie fara tristete, soare fara ploaie. El ti-a promis forta pentru fiecare zi, alinare lacrimilor tale si lumina pe carare.
Dumnezeu sa te binecuvanteze!

5 Lucruri care nu le stie Dumnezeu

1. Dumnezeu nu stie nici un om care sa fie pacatos si sa nu aiba mantuire.

2. Dumnezeu nu stie un loc mai frumos ca Raiul.

3. Dumnezeu nu stie un loc mai rau ca Iadul.

4. Dumnezeu nu stie nici un moment mai bun ca astazi pentru mantuire.

5. Dumnezeu nu stie nici un nume prin care poti fi mantuit, decat Isus!

Fapte de milă

„Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când poţi s-o faci.” – Proverbe 3:27

   Într-o şcoală de la ţară, la ora de religie, în timp ce profesorul le vorbea despre milă ca fiind o trăsătură pe care trebuie să o aibă neapărat un creştin, un copil a întrebat:
   - Dar eu, care sunt sărac şi nu am ce dărui, cum să fac fapte de milă? Dacă aş avea şi eu mai mulţi bani, aş da cu dragă inimă, dar aşa…
   - Fiule, dar nu asta înseamnă milă. Uite, de exemplu, ieri dimineaţă, plecând cu treburi, am văzut-o peste drum pe mama ta, ieşind din curte şi ajutând până acasă o bătrână, ce se ostenea cu o legătură de lemne. Mai târziu, am zărit-o iarăşi îndrumând un călător care se rătăcise şi, chiar dacă nu l-a putut ospăta, un sfat bun şi o cană cu apă rece s-au găsit şi pentru el. Când vecina de alături a plecat la târg cu treburi, i-a lăsat în grijă copilul cel mic. Spre seară, când doi săteni se certau în drum, a ieşit şi, cu vorbe frumoase, i-a împăcat. Vezi tu, acum, ce este mila? Chiar dacă nu ai bani să dai şi celorlalţi, nimic nu te împiedică să-i ajuţi cu atât cât poţi. Nu trebuie să dai din buzunar, ci din suflet.