joi, 24 octombrie 2013

Limbă iscusită

„Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare.” – Isaia 50:4
   Un rege visase că îşi va pierde toţi dinţii. Imediat după ce se trezise, îl întrebă pe un tâlcuitor ce vrea să însemne acest vis. „O, ce nefericire mare, stăpâne!”, strigă acesta. „Fiecare dinte pierdut înseamnă pierderea unuia din membrii familiei tale!”. „Ce îndrăzneşti să-mi spui, nebunule?” spuse regele foarte nervos. „Pleacă de la mine!”. Dădu porunca să fie pedepsit pentru această veste cu 50 de lovituri de ciomag.
    A fost chemat un alt tâlcuitor de vise şi a fost condus la rege. După ce a ascultat visul, a spus: „Ce mare fericire! Dintre toţi ai tăi, stăpâne, tu vei supravieţui!”. Atunci faţa regelui se însenină şi spuse:  „Îţi mulţumesc, prietene. Mergi cu vistiernicul meu să-ţi dea 50 de galbeni de aur!”.
Pe drum, vistiernicul îi spuse: „Cum se face că, deşi n-ai tălmăcit visul regelui diferit de primul tâlcuitor, totuşi ai aflat o altă soartă?”. Cu zâmbetul pe faţă, înţeleptul îi spuse: „Reţine de la mine, se pot spune multe lucruri, însă contează cum le spui!”.

Faceţi şi voi ceea ce fac eu!

„Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţă vecinică.” – Ioan 4:14
   Trei călători poposiră în drumul lor la un izvor şi îşi potoliră setea cu apa lui limpede şi curată.   Deasupra izvorului cineva scrisese: „Faceţi şi voi ceea ce fac eu!”
   - Oare ce înseamnă aceste cuvinte? se întrebară cei trei drumeţi.
   - Eu cred, zise unul, că izvorul vrea să ne spună: „Vedeţi? Eu alerg mereu printre pământ şi pietre, de aceea sunt curat; lucraţi, alergaţi mereu şi voi, căci munca vă apără de rău şi vă ţine curaţi!”
   - Mie mi se pare, zise al doilea, că izvorul parcă ne-ar zice: „Vedeţi? Eu vă dau apa mea în dar, dar fără bani. Fiţi şi voi darnici! Dăruiţi din bogăţiile şi bunătăţile cu care v-a binecuvântat Bunul Dumnezeu!”
   - Eu cred altceva, spuse al treilea călător. Parcă îl aud spunând: „Vedeţi cât de curată şi de bună e apa mea? Dar dacă mă tulbur puţin, nu mai sunt bun de nimic, nu mai poate bea nimeni din apa mea. Fiţi şi voi buni, cu inima netulburată!”

Știam că ai să vii!

”Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte. Aţi auzit că v-am spus: Mă duc, şi Mă voi întoarce la voi.” – Ioan 14:27-28
   Frank avea douăzeci ani şi Ted avea doar optsprezece. Erau mai tot timpul împreună şi erau prieteni buni încă din primii ani de şcoală. Amândoi au hotărât să se înroleze în armată. Plecând, şi-au făgăduit unul altuia şi părinţilor că vor avea grijă unul de altul. Spre bucuria lor au nimerit în acelaşi batalion. La scurt timp, au fost trimişi în teribilul război care se desfăşura în nisipurile fierbinţi ale deşertului. Pentru o vreme, Frank şi Ted au rămas în tabăra păzită de avioane. Apoi într-o seară, au primit ordinul de a înainta în teritoriul inamic. Toată noaptea soldaţii au înaintat sub ameninţarea focului infernal. În zori, batalionul se adună într-un sat. Ted însă lipsea. Frank l-a căutat peste tot, şi printre morţi şi răniţi. I-a descoperit numele pe lista celor dispăruţi. S-a înfăţişat înaintea comandantului.
    - Cer permisiunea de a merge să-mi găsesc prietenul, zise el.
    - Este prea periculos, răspunse comandantul. L-am pierdut deja pe prietenul tău. Te-aş pierde şi pe tine. Într-acolo se trage.
    Totuşi, Frank a plecat. După câteva ceasuri, l-a găsit pe Ted rănit mortal. L-a luat în spate, însă o schijă l-a lovit şi pe el. Chiar şi aşa s-a târât până în tabără.
    - Ar fi meritat să mori pentru a salva un mort? strigă la el comandantul.
    - Da, şuşoti el, pentru că înainte de a muri, Ted mi-a spus: „Ştiam că ai să vii, Frank.”

Stie cineva cine este Dumnezeu?

  Respira profund inainte sa citesti.
  A fost odata o pereche de atei care avea o fiica. Perechea nu i-a vorbit niciodata fetitei despre Dumnezeu.
  Cand fetita avea cinci ani, intr-o seara, parintii ei s-au certat si tatal a impuscat mama iar apoi s-a sinucis. Fetita a vazut totul...
  A fost dusa la o casa adoptiva, mama ei adoptiva era crestina si o ducea la biserica.
  In prima zi de scoala duminicala mama i-a spus profesoarei ca fetita nu a auzit niciodata despre Isus si de aceea sa aiba rabdare cu ea.
  Profesoara a aratat o poza cu Isus si a intrebat: "Stie cineva cine este El?" si fetita a spus: "Eu stiu...! El e barbatul care ma imbratisa in noaptea in care parintii mei au murit."
  Ce ironic, nu...?
  Ce ironic cum oamenii Il lasa deoparte pe Dumnezeu si apoi se intreaba de ce lumea se indreapta spre iad.
  Ce ironic ca crezi tot ce spun stirile dar te indoiesti de ceea ce scrie Biblia.
  Ce ironic cum unii spun: "Cred in Dumnezeu!" dar il urmeaza pe Satan care si el, la randul lui, crede in Dumnezeu.
  Ce ironic ca trimiti sute de mass-uri pe mess dar cand primesti un mesaj despre Dumnezeu nu il imparti.
  Ce ironic cum cineva poate sa fie atat de emotionat pentru Cristos in fiecare duminica dar sa fie un crestin invizibil in restul saptamanii.
  Ce ironic cum pot sa fiu mai preocupat de ce gandesc altii despre mine decat pentru ceea ce gandeste Dumnezeu despre mine. (te gandesti?)
  Da, eu il iubesc pe Dumnezeu!
  El iti trimite flori in fiecare primavara.
  El iti trimite un rasarit in fiecare dimineata.
  De cate ori vrei sa vorbesti El e acolo sa te asculte.
  El poate trai in orice parte din univers dar a ales inima ta.
  Dumnezeu nu ti-a promis zi fara durere, bucurie fara tristete, soare fara ploaie. El ti-a promis forta pentru fiecare zi, alinare lacrimilor tale si lumina pe carare.
Dumnezeu sa te binecuvanteze!

miercuri, 23 octombrie 2013

5 Lucruri care nu le stie Dumnezeu

1. Dumnezeu nu stie nici un om care sa fie pacatos si sa nu aiba mantuire.
2. Dumnezeu nu stie un loc mai frumos ca Raiul.
3. Dumnezeu nu stie un loc mai rau ca Iadul.
4. Dumnezeu nu stie nici un moment mai bun ca astazi pentru mantuire.
5. Dumnezeu nu stie nici un nume prin care poti fi mantuit, decat Isus!

Fapte de milă

„Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când poţi s-o faci.” – Proverbe 3:27
   Într-o şcoală de la ţară, la ora de religie, în timp ce profesorul le vorbea despre milă ca fiind o trăsătură pe care trebuie să o aibă neapărat un creştin, un copil a întrebat:
   - Dar eu, care sunt sărac şi nu am ce dărui, cum să fac fapte de milă? Dacă aş avea şi eu mai mulţi bani, aş da cu dragă inimă, dar aşa…
   - Fiule, dar nu asta înseamnă milă. Uite, de exemplu, ieri dimineaţă, plecând cu treburi, am văzut-o peste drum pe mama ta, ieşind din curte şi ajutând până acasă o bătrână, ce se ostenea cu o legătură de lemne. Mai târziu, am zărit-o iarăşi îndrumând un călător care se rătăcise şi, chiar dacă nu l-a putut ospăta, un sfat bun şi o cană cu apă rece s-au găsit şi pentru el. Când vecina de alături a plecat la târg cu treburi, i-a lăsat în grijă copilul cel mic. Spre seară, când doi săteni se certau în drum, a ieşit şi, cu vorbe frumoase, i-a împăcat. Vezi tu, acum, ce este mila? Chiar dacă nu ai bani să dai şi celorlalţi, nimic nu te împiedică să-i ajuţi cu atât cât poţi. Nu trebuie să dai din buzunar, ci din suflet.

Bârfa

  Socrate era foarte mult lăudat pentru înţelepciunea lui. Într-o zi, marele filozof s-a întâlnit întâmplător cu o cunoştinţă care alerga spre el agitat şi care i-a spus: 

    -Socrate, ştii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studenţii tăi…?
    -Stai o clipă, îi replică Socrate. Înainte să-mi spui, aş vrea să treci printr-un mic test. Se numeste “Testul celor Trei”.
    -Trei?!
    -Aşa este, a continuat Socrate. Înainte să-mi vorbeşti despre studentul meu, să stăm puţin şi să testăm ce ai de gând să-mi spui. Primul test este cel al Adevărului. Eşti absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat?
    -Nu, spuse omul. De fapt doar am auzit despre el.
    -E-n regulă, zise Socrate. Aşa dar, în realitate, tu nu ştii dacă este adevărat sau nu ceea ce vrei să-mi spui mie.Acum să încercăm testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?
    -Nu, dimpotrivă...
    -Deci, a continuat Socrate, vrei să-mi spui ceva rău despre el, cu toate că nu eşti sigur că este adevărat?
    Omul a dat din umeri, putin stânjenit. Socrate a continuat.
    -Totuşi mai poţi trece testul, pentru că există a treia probă testul Folosintei. Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu îmi este de folos?
    -Nu, nu chiar...
    -Ei bine, a conchis Socrate, dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici Adevărat, nici de Bine, nici măcar de Folos, atunci de ce să-mi mai spui?!
    Învins,omul pleca ruşinat.



Este un ADEVĂR ceea ce tu spui? Este un lucru de BINE ceea ce tu transmiţi? Este un lucru de FOLOS ceea ce tu răspândeşti?
Aplică acest test mereu în viaţa ta.

sâmbătă, 31 august 2013

Iubitul meu...

Iubitul meu, cât mă iubeşti! 
Azi dragostea Ta m-a uimit;
Ardeai privind în ochii mei
C-un dor şi-un zâmbet fericit.
 
Mi-ai mângâiat fruntea şi părul
Cu degetele Tale-n zori;
Mi-ai spus cuvinte fără seamăn
Ce au lăsat adânci fiori.
 
Apoi m-ai strâns la piept un timp,
Inima îţi bătea urcând,
Un şir de lacrimi calde-ncet
Curgea pe chipul Tău cel blând.
 
Ai pus mâna mea-n mâna Ta
Şi-n palma Ta-am simţit un semn –
Dovada dragostei ce-mi porţi
Când Te-ai lăsat întins pe lemn.
 
Cînd soarele-ncălzea pe cer,
Din nou la mine ai venit;
Cu graiul calm şi pasul drept,
Cuvântul vieţii mi-ai vestit.
 
Iar seara Te-am găsit tot vesel,
Cântai atâta de duios,
Şi n-am putut să nu zâmbesc,
Eşti dintre toţi cel mai frumos!
 
Cât mă iubeşti, iubitul meu!
Tot ce-ai avut Tu mi-ai dat mie,
Chiar viaţa Ta, să pot trăi,
Mi-ai oferit cu bucurie.
 
Isuse, vreau să Te iubesc,
Să fiu pe veci comara Ta,
Tu, Domnul meu Atotputernic,
Plăcerea şi iubirea mea.

luni, 26 august 2013

Am învăţat…

  Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească.
  Tot ce poţi face este să fii o persoană care iubeşte. 
  Restul depinde de ceilalţi.
  Am învăţat că durează ani să câştigi încredere
şi că doar în câteva secunde, poţi să o pierzi.
  Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă, ci pe CINE ai.
  Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii să facă,
ci cu ceea ce poţi tu să faci.
  Am învăţat că nu contează ce necazuri li se întâmplă oamenilor,
ci ceea ce fac ei, pentru a le rezolva.
  Am învăţat că e mult mai uşor să reacţionezi, decât să gândeşti.
  Am învăţat că deşi trecutul şi circumstanţele îţi pot influenţa personalitatea, TU eşti singurul responsabil pentru ceea ce devii.
  Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi, cu cuvinte calde,
pentru că s-ar putea să fie ultima oară când îi vezi.
  Am învăţat că suntem responsabili de ceea ce facem,
indiferent de cum ne simţim.
  Am învăţat că poţi continua încă mult timp
după ce ai spus că nu mai poţi.
  Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie,
indiferent de consecinţe.
  Am învăţat că pentru a ierta, e nevoie de exerciţiu.
  Am învăţat că banii sunt o metodă jalnică de a-ţi măsura valoarea.
  Am învăţat că atunci când sunt supărat, am DREPTUL să fiu supărat,
dar nu am dreptul să fiu şi rău.
  Am învăţat că, indiferent de consecinţe,
cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă.

De ce.. ?

„Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El.” – Psalmul 37:7
  - Doamne, vreau să-ţi pun o întrebare, dar promite-mi că nu te vei supăra…
  - Promit!
  - De ce ai îngăduit ca astăzi să mi se întâmple atâtea lucruri?
  - Ce vrei să spui?
  - Ei bine, astăzi m-am trezit cam târziu… şi tocmai astăzi, mi-a luat o veşnicie să pornesc maşina! La prânz, am comandat un sandwich, însă mi-au făcut sandwich-ul greşit şi a trebuit să aştept ceva timp, până am primit ce am dorit. În drum spre casă, telefonul meu a „murit”, chiar atunci când am răspuns apelului pe care-l primisem! Şi una peste alta, când am ajuns acasă nu doream decât să-mi relaxez picioarele, în noul meu aparat de masaj şi relaxare. Dar nu funcţiona! Nimic nu a mers bine azi! De ce ai făcut asta?
  - Păi… ia să vedem! În această dimineaţă, Îngerul morţii a fost la căpătâiul tău şi a trebuit să trimit unul dintre îngerii Mei să se lupte cu el pentru viaţa ta: te-am lăsat să dormi până atunci! Nu am îngăduit ca maşina ta să pornească repede, deoarece pe drumul pe care trebuia să circuli era un şofer beat care te-ar fi lovit şi accidentat foarte rău, dacă ai fi fost atunci pe drum! Prima persoană care ţi-a făcut astăzi greşit sandwich-ul avea o boală gravă şi nu am vrut să iei boala, deoarece ştiam că nu-ţi poţi permite să-ţi pierzi locul de muncă. Telefonul tău a murit, deoarece persoana care te-a sunat avea de gând să dea o mărturie falsă despre ceea ce ai fi vorbit cu ea la telefon, astfel încât nu am îngăduit nici măcar să vorbeşti cu ea, în aşa fel încât să fii acoperit. Oh, cât despre acel aparat pentru masat picioarele… acesta avea un scurtcircuit care ar fi produs o avarie în seara asta, în casa ta. Nu cred că ţi-ai fi dorit să stai în întuneric.
  - Of! Îmi pare rău, Doamne!
  - Să nu-ţi pară rău, învaţă doar să ai încredere în Mine… în toate lucrurile care ţi se întâmplă, fie ele bune sau rele! Şi nu te îndoi niciodată, deoarece planul Meu pentru ziua ta este întotdeauna mai bun decât planul tău!

Simplitatea. Cine are curaj să iubească?

   Prin excelență nu ne plac lucrurile simple. Vrem totdeauna ceva complicat, complex. Să mai punem un buton în plus. Să apgradăm noi viața, biserica. Mesajul crucii, al pocăinței. “Uitați- vă la crini”, ne-a povățuit Domnul. Sunt simpli și totuși maestuoși. Nici Solomon n-a avut eleganța lor,iar când te apropii de ei… Te îmbată mirosul! Aici e cheia: lucrul simplu privit de aproape!
    Marea e simplă,întindere de apă. Plictisitor de netedă,dar când te apropii de ea,valurile, curenții, mareea, peștii, scoicile spun profunzimea ei. Zăpada e frumoasă pentru că e simplă. Albă,de la un cap la altul,dar când privim cu atenție un fulg de nea… E operă de artă. Deșertul simplu pare urât, un imens câmp cu dune și ued-uri (văi seci),insă fiecare bob de nisip are povesea lui.
   Lucrurile simple au virtuți. Dar virtuțile nu se văd decât cu lupa iubirii. Cine are curaj să iubească?

sâmbătă, 24 august 2013

Iubește, uită, iartă !

  Un copil intră într-o cofetărie. Cere un pahar cu apă. Vânzătoarea îl refuză.
  - Îmi puteți spune cât costă prăjitura asta cu ciocolată?
  - 2 lei, răspunde femeia plictisită.
  - Dar o prăjitură simplă?
  - 1,5 lei, țipă ea la copil.
  - Bine, aduceți-mi o prăjitură simplă.
  Ea îi aduce prăjitura și i-o trântește pe masă. Copilul plătește la casă. Apoi manâncă prăjitura liniștit.
Când vânzătoarea se duce să debaraseze, îi dau lacrimile. Copilul îi lăsase bacșiș 0,5 lei. Avusese bani suficienți, dar se mulțumise cu o prăjitură simplă.

  Viața frumoasă nu constă în a avea tot ce este mai bun, mai frumos. Ci în a trăi frumos față de semeni. A fi bun cu ei. De fapt, numai așa trăiești frumos față de tine. Și, vei fi și tu și ceilalți fericiți! Nu dominând pe cei din jur vei fi în vârf, ne-a învățat Hristos. Ci iertând. Admițând paguba.
  Cine iubește poate ierta. Pentru el greșelile celuilalt sunt scrise cu cretă, nu cu marker permanent. Cine nu iartă, nici nu iubește. Frumosul pentru el e să bufnească mereu. O oală sub presiune. O viață sub stres. Iar fericirea sa la gust e tot amară.
  Cineva spunea că dacă vrei să fi fericit o clipă răzbună-te, dacă vrei să fi fericit o viață,iartă.
  Iubește, uită, iartă. E cea mai frumoasă artă!
                          
  Scris de Nicolae Geanta - http://nicolaegeanta.blogspot.ro/


miercuri, 21 august 2013

5 Lucruri care nu le stie Dumnezeu

1. Dumnezeu nu stie nici un om care sa fie pacatos si sa nu aiba mantuire.
2. Dumnezeu nu stie un loc mai frumos ca Raiul.
3. Dumnezeu nu stie un loc mai rau ca Iadul.
4. Dumnezeu nu stie nici un moment mai bun ca astazi pentru mantuire.
5. Dumnezeu nu stie nici un nume prin care poti fi mantuit, decat Isus!

Broscoiul

„Mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înaintea căderii.” – Proverbe 16:18
   Două raţe şi un broscoi, toţi trei prieteni, discutau, se jucau şi înotau mereu împreună pe lângă baltă. Într-o vară însă, balta a secat şi s-au gândit să caute alta. Era uşor pentru răţuşte, dar greu pentru broscoi. Ele puteau să zboare, el nu. Au găsit totuşi o soluţie: o crenguţă de care broscoiul să se ţină cu gura şi pe care cele două răţuşte să o ţină de capete în timpul zborului.
   Planul a mers bine, atât de bine, încât un ţăran, văzând grupul care trecea în zbor, a exclamat: „Măi, ce idee deşteaptă! Oare cui îi aparţine?”. Auzind remarca, broscoiul răspunse: „Mie!” şi bum… căzu la pământ şi se făcu praf.

Vin vremuri grele

„Să nu răspândeşti zvonuri neadevărate.” – Exodul 23:1
    Într-o dimineaţă, un tânăr artist intră într-o cafenea, fiind foarte entuziasmat că a fost angajat să picteze portretul unui om bogat. În timp ce îşi savura bucuros cafeaua, îşi întoarse privirea şi zări pe o masă alăturată un ziar şi citi titlul: „VIN VREMURI GRELE”. Începu să se gândească tot mai mult la aceste cuvinte. Patronul cafenelei trecu să-l salute şi văzându-l îngrijorat, îl întrebă dacă s-a întâmplat ceva. Acesta i-a răspuns trist că trebuie să plece, căci vin vremuri grele, aşa că trebuie să muncească la lucrarea lui.
    Patronul rămase pe gânduri şi apoi îşi sună soţia, rugând-o să-şi anuleze comanda pentru rochia cea nouă, deoarece este cam scumpă şi s-au anunţat vremuri grele. Aceasta sună la magazin şi o rugă pe patroană să-i anuleze comanda, pentru că… vin vremuri grele şi trebuie să facă economii. Patroana după ce a anulat comanda, şi-a aminti că şi ea a auzit cândva la ştiri că „Vin vremuri grele”. Aşa că a sunat imediat la firma de construcţii pe care o angajase pentru executarea unei lucrări de extindere a magazinului. L-a anunţat pe constructor că va renunţa pentru moment la lucrare, deoarece vin vremuri grele şi nu îşi poate asuma un asemenea risc în acest moment.
    Constructorul s-a întristat la auzul acestei veşti, motiv pentru care s-a grăbit să-l sune pe tânărul artist, spunându-i că doreşte anularea comenzii pentru portret, întrucât vin vremuri grele şi acesta nu este un moment potrivit ca să cheltuiască banii pe lucruri artistice. Copleşit de supărare, tânărul artist a acceptat cu resemnare vestea, gândindu-se că s-a întâmplat aşa după cum a anticipat.
    Porni din nou spre cafeneaua favorită ca să-şi înece amarul. În timp ce stătea din nou aşezat la masa lui, zări ziarul pe care scria „Vin vremuri grele”. De data asta s-a ridicat şi a luat ziarul pentru a-l cerceta mai bine. Ziarul fusese tipărit cu 5 ani în urmă. Cineva despachetase farfurii pentru restaurant…

Puiul de vrabie

„Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.” – 1 Petru 5:7
   Era odată un pui de vrabie cu penele bej maro care îşi trăia viaţa ca un lung şir de nelinişti şi întrebări. Deja pe când era încă în găoace se întreba tulburat: „Oare voi izbuti vreodată să sparg coaja asta tare? Oare nu voi cădea din cuib? Oare vor prididi părinţii mei să mă hrănească?” Scăpând de aceste griji, îl năpădiră altele atunci când, tremurând pe o ramură, stătea să-şi ia zborul pentru prima dată: „Oare mă vor ţine aripile? Voi cădea la pământ… Cine mă va ridica iar?” Fireşte, a învăţat să zboare, dar atunci a început să se frământe pentru altele: „Îmi voi găsi oare o surată? Îmi voi putea face un cuib?”
   Acestea toate se petrecură astfel, dar vrabia încă mai găsea motive de îngrijorare: „Vor fi oare la adăpost ouăle? S-ar putea ca un fulger să cadă drept pe copac şi să-mi preschimbe în cenuşă întreaga familie… Dar dacă va veni şoimul şi-mi va mânca puii? Voi izbuti eu să-i hrănesc?” Când puii săi crescură frumoşi, sănătoşi, sprinteni şi începură să zboare pe ici pe colo, vrabia se îngrijora: „Oare vor găsi destulă hrană? Vor şti să se ferească de pisică şi de păsări de pradă?”
   Într-o bună zi, sub copacul în care-şi avea cuibul, se opri Învăţătorul. El le arătă ucenicilor vrabia şi spuse: „Priviţi la păsările cerului: ele nu seamănă, nu seceră şi nu-şi aşează recoltele în hambare… şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte!”
   Vrabia cu penele bej maro a înţeles atunci că avusese tot ceea ce-i trebuise… şi nu-şi dăduse seama de aceasta.

Haine de biserică

„Plăcerea lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite, ci va judeca pe cei săraci cu dreptate.” – Isaia 11:3-4
   Într-o biserică se întâmpla să vină cu regularitate un bătrânel în haine ponosite. Lumea, evident, se îmbrăca frumos la biserică, îşi lua – vorba aceea – hainele cele mai bune. Bătrânelului în schimb părea că nu-i pasă. Avea haina murdară, prăfuită, pantalonii pătaţi… Aşa că oamenii au început să fie deranjaţi de treaba asta şi i-au spus preotului. Acesta a promis să se ocupe de problemă. Aşa că l-a luat pe bătrânel deoparte şi i-a zis:
  - Tu ştii cum ar trebui să vină îmbrăcaţi oamenii la noi la biserică?
  - Nu ştiu.
  - Păi uite, deseară, când îţi faci rugăciunea, întreabă-l pe Dumnezeu cum ar trebui să fie îmbrăcaţi oamenii care intră în biserica asta.
  - Bine, aşa am să fac.
  A doua zi, bătrânelul apare la biserică îmbrăcat cu aceleaşi haine. Preotul îl întreabă:
  - L-ai întrebat pe Dumnezeu cum să te îmbraci?
  - L-am întrebat.
  - Şi ce-a zis Dumnezeu?
  - A zis că habar n-are. El n-a fost niciodată în biserica aceasta…

În căutarea fericirii

„Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa.” – Proverbe 22:4
   Doi fraţi au hotărât să călătorească din sat în sat în căutarea fericirii. În timp ce mergeau ei, au întâlnit pe drum un bătrânel.   Acesta i-a întrebat încotro merg. Când a aflat că cei doi au plecat în căutarea fericirii, bătrânul le-a spus: „Vreau să vă ajut!” şi a scos dintr-un buzunar câteva monede de aur. „Cine vrea aceste monede?” „Eu le vreau”, a zis repede fratele cel mare şi a întins mâna după ele. Bătrânul i le-a dăruit şi a scos din celălalt buzunar o piatră preţioasă. „Dar această piatră preţioasă?” „Eu o vreau”, a răspuns din nou fratele cel mare.
   După ce i-a dat şi piatra preţioasă, bătrânul a lăsat jos sacul pe care îl căra în spate. „Acum cine mă va ajuta să car sacul până în sat?” De data aceasta, fratele cel mare nu a mai răspuns, dar fratele lui mai mic şi-a suflecat repede mânecile şi s-a întins spre sac. Atunci bătrânul zâmbind i-a spus: „Ia-l cu tine, fiule, şi tot ce este în el îţi aparţine!” „Mulţumesc, dar nu pot să-l iau, nu este al meu!” „Ia-l, te rog, chiar insist”, a spus blând bătrânul, „este darul meu pentru tine!”
   Tânărul a desfăcut sacul şi când a privit înăuntru, a văzut că era plin cu pietre preţioase. S-a ridicat repede ca să-i mulţumească bătrânului, dar acesta nu mai era de găsit.

O prietenie pe cinste !

„Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept.” – Proverbe 15:21
Un cal şi un câine au legat o prietenie pe cinste. De aceea căutau diverse căi de a-şi arăta unul altuia preţuirea. Câinele îi aducea calului cele mai bune oase pe care le găsea, în timp ce calul îi păstra câinelui porţia sa de fân. Aşa de mult ţineau unul la altul încât au murit amândoi de foame.

sâmbătă, 27 iulie 2013

Cel mai deştept…

„Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul şi abate-te de la rău!” – Proverbe 3:7
Într-o zi frumoasă de vară, trei călători zburau cu un mic avion: un preot şi doi adolescenţi, dintre care unul tocmai câştigase premiul la concursul „Cel mai deştept adolescent din lume”. În timp ce zburau, pilotul s-a întors spre ei şi le-a spus:
– Am o veste rea şi una şi mai rea. Vestea rea este că nu mai avem combustibil. Avionul se va prăbuşi în scurtă vreme. Iar vestea şi mai rea este că am numai trei paraşute. Asta înseamnă că cineva va urma să moară, prăbuşindu-se cu avionul.
Pilotul a continuat:
– Eu am familie. Am soţie şi trei copii care mă aşteaptă acasă. Am responsabilităţi. Îmi pare rău, dar trebuie să iau una dintre paraşute.
Şi cu asta, a apucat o paraşută şi a sărit. Imediat, Cel Mai Deştept Adolescent Din Lume a fost următorul care a luat cuvântul:
– Eu sunt cel mai deştept adolescent din lume, a spus el, s-ar putea ca eu să fiu cel care descoperă tratamentul pentru cancer sau SIDA sau rezolvă problemele economice ale lumii. Lumea contează pe mine!
Acestea fiind spuse, a apucat cea de-a doua paraşută şi a sărit. Următorul care a vorbit a fost preotul:
– Fiule, ia tu ultima paraşută. Eu sunt împăcat cu Dumnezeu şi sunt gata să mă prăbuşesc cu avionul. Ia paraşuta şi sari.
– Linişteşte-te, domnule, a spus celălalt adolescent. „Cel Mai Deştept Adolescent Din Lume” tocmai a sărit din avion cu rucsacul meu.

sâmbătă, 20 iulie 2013

Ştiai?

Ştii cât de înalt e cerul deasupra ta?
Atât cât ţi-l imaginezi tu…
Ştii cât de puternică este dragostea?
Atât cât vrei tu să o simţi…
Ştii tu cât de aproape este Dumnezeu?
Atât cât Îl laşi tu să fie…
Ştii că depinde numai de tine
dacă înaintezi sau baţi pasul pe loc,
dacă realizezi ceva
sau dacă viaţa doar trece pe lângă tine?
Dacă transformi mica lume
ce te înconjoară
sau dacă rămâne totul neschimbat în jurul tău?
Toate acestea îţi stau în putere…
Dacă vrei,
Dumnezeu este cu tine…
Ştiai asta?

miercuri, 17 iulie 2013

Dragoste suprema

        
   ''Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.'' (Ioan 3: 16)

vineri, 12 iulie 2013

My shoes...


Cumpărând o oră de la tata ...

    Un bărbat a venit de la muncă târziu, obosit şi nervos, găsindu-şi băieţelul de 5 ani aşteptând la uşă nerăbdător.
    - Tata, pot sa te întreb ceva?
    - Da, sigur, despre ce e vorba? a răspuns tatăl.
    - Tata, câţi bani câştigi pe ora?
    - Hei, dar asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri? spuse omul nervos.
    - Doar vreau sa stiu… Te rog spune-mi, cat castigi pe ora?
    - Daca trebuie sa stii… castig 50$ pe ora.
    - Ah, a raspuns micutul trist, cu capul plecat. Tata, imi imprumuti te rog 25$?
Tatal s-a infuriat:
    - Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o jucarie prosteasca sau alte prostii, atunci du-te direct in camera ta la culcare. Gandeste-te de ce esti asa egoist. Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa copilarii.
    Micutul a mers in liniste in camera si a inchis usa. Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului. Cum a putut sa puna asa intrebari doar pentru a cere niste bani.
    Dupa o ora, tatal s-a calmat si a inceput sa gandeasca: "Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 25$ si chiar nu mi-a cerut bani des". S-a dus la usa baiatului si a deschis-o.
    - Dormi? a intrebat….
    - Nu, tata, sunt treaz, a raspuns baiatul.
    - M-am gandit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatal. A fost o zi lunga si m-am descarcat pe tine. Uite aici ai 25$.
    - Micutul a sarit, zambind. Multumesc, tata, a strigat.
    Dupa aceea a scos un pumn de bani. Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou.
    Micutul si-a numarat incet banii si s-a uitat catre tatal sau.
    - De ce vrei mai multi bani daca deja ai? a spus tatal.
    - Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul. Tata, am 50$. Pot sa cumpar o ora cu tine ???? Te rog sa vii mai repede acasa maine. Vreau sa mananc cu tine.

    Tatal a fost distrus de durere. Si-a luat baiatul in brate si l-a implorat sa il ierte.

                                              Tu cate ore din viata ta trebuie sa vinzi?

Un tânar îndragostit

Un tânar s-a îndragostit de o fată ,
aşa că s-a gândit că ar fi bine să
meargă şi să-i spună tatălui despre
ea. El a prezentat subiectul său cam
în felul acesta: - " Tată, eu am o
prietenă ", a spus el. - " Da, aceasta
este frumos. Tu ai vârsta potrivită
" , a spus tatăl. Este lăudabil că ai
venit să-mi spui despre acest
eveniment. - " Bine, spune-mi ceva
despre ea ". - "Ooo", a spus tânărul,
"ea este draguţă". Imediat tatăl şi-a
luat stiloul şi a scris pe o hârtie
din fata sa un zero mare. Băiatul a
fost surprins de aceasta. - " Dar
este bogată ", a adaugat el.Tatăl a
scris lângă prima cifră un alt zero
mare. Băiatul a fost din nou
surprins, apoi el a spus: - " Dar este
şi harnică ". Tatăl a adaugat un alt
zero. "Ce-o vrea să spună cu
aceasta?" S-a gândit el. - " Dar este
foarte deşteaptă ", a continuat el.
Fără a spune un cuvânt tatăl a mai
scris un alt zero. - " Este şi economă
", a continuat băiatul. Un alt zero
avea să scrie tatăl pe hârtie. - " Este
o fată blândă ", a răspuns tânărul.
Tatăl a mai scris un alt zero.
Aceasta era deja prea mult pentru
el. El se mira ce să însemne aceste
zerouri. El credea că alesese fata
cea mai bună dintre toate celelalte
fete şi acum iată tatăl o notează
numai cu zerouri. Apoi băiatul a
adaugat: - " Prietena mea, este o
bună creştină care se teme şi
iubeşte pe Domnul ". În acest
moment tatăl a scris cifra unu,
mare în faţa celor şase zerouri.
Amin - " Acum ", a spus tatăl" ea
valorează un milion. A fi drăguţă,
bogată, harnică, inteligenţa,
economă şi blândă înseamnă
numai zerouri. Fără această cifră
din faţă, toate celelalte calităţi
sunt fără valoare, dar valoarea
creşte după prima şi cea mai
importantă dintre calităţi: a fi un
creştin bun, credincios, temător de
Dumnezeu. Felicitările mele! ".
Conversaţia s-a încheiat cu o
strângere călduroasă de mâini şi cu
urări de binecuvântare... Tânărul a
înteles acum lecţia. :)

luni, 8 iulie 2013

Dragoste fără limite !

  Vladimir Pustan povesteşte:

      „ Am fost rugat să particip la o cununie ca să ţin locul unui coleg pastor plecat în America. M- am dus necunoscând pe nimeni şi fără nici o tragere de inimă pentru că nu era sectorul meu şi trebuia să fac ceva ce nu- mi plăcea. Nu ştiam că Dumnezeu voia să îmi dea o lecţie deosebită în seara aceea.
       Eram în biserică, la amvon, când au venit mirele şi mireasa. Nu îi cunoşteam, localitatea aceea fiind departe de casa mea. A intrat ea prima, la braţ cu tatăl ei, care a dus- o până în faţa altarului. Nu mi- am putut desprinde ochii de la ea, indiferent cât de pocăit sau de înţelept aş fi fost în slujba mea de pastor… Cu toate că nu aveam voie să mă uit astfel, stăteam cu ochii holbaţi la ea cu groază şi oarecum cu repulsie. Nu avea decât jumătate de obraz; cealaltă parte era strâmbă, iar la un ochi nu se vedea decât albul, fiind întors în orbită.
      N- am ştiut ce să cred în clipa aceea, iar când a intrat mirele am devenit şi mai confuz. A venit însoţit de mama lui la altar, un mire frumos – aşa băiat frumos nu mi- a fost dat să văd până atunci. Am făcut slujba, dar n- am putut să o fac bine. I- am declarat soţ şi soţie. El i- a tras voalul de pe faţă, a sarutat- o şi i- a lăsat voalul pe spate. NU îmi puteam desprinde ochii de la ei… Deşi o parte dintre cei prezenţi ştiau, eu nu ştiam… M- au invitat la masă: „ Doar puţin frate Pustan, eşti aşa departe şi trebuie să mănânci ceva.” M- am aşezat lângă tatăl miresei şi gândindu- mă că mireasa trebuie să fie teribil de bogată, i- am zis: ” Frate, e o nuntă frumoasă, superbă, cu aşa lucruri frumos aranjate pe mese… Dumneavoastră aţi organizat nunta?!!” El mi- a răspuns: ” Nu, frate Pustan, că noi suntem săraci lipiţi pământului. Mirele a făcut totul. Ei sunt bogaţi.” Am simţit că mă prăbuşesc. Zic: ” Ce s- a întâmplat cu fata dumneavoastră?”
     Vroiam să ştiu dacă din naştere a fost aşa. Atunci au început să- i curgă lacrimile şi sa îmi povestească: ” Eu i- am făcut asta. Nu a fost fată mai frumoasă în cartierul nostru, poate nici în oraşul nostru, ca ea. Când a avut 6 ani, soţia s- a despărţit de mine, a plecat. EU nu am vrut să mă recăsătoresc, ci am rămas cu fata ca să o cresc, singura mea bucurie. În urmă cu un timp oarecare pe când era ultimul an de liceu, a venit într- o seară la mine şi mi- a spus: ” Tată, sunt plină de bucurie şi te rog frumos să mă ierţi dacă am întârziat. În seara asta, tată, am fost la biserică şi Dumnezeu mi- a vorbit în mod special. Începând de astăzi eu vreau să fiu copilul lui Dumnezeu.” Furios, i- am răspuns: ” Cu mâna mea te- am făcut, cu mâna mea te omor! Neam de neamul nostru nu ne- a mai făcut nimeni de ruşine casa. Te- am crescut până acum şi mi- am sacrificat viaţa; m- aş fi putut recăsători, dar n- am facut- o din cauza ta. Pentru că am vrut să fie aşa cum vreau eu să fie. Mă şi gândisem la copilul unui prieten deal meu cu care s- ar fi potrivit fata mea, om cu care făcusem armata împreună, vecin de- al nostru, om cu dare de mână.
     De atunci am început să o bat sistematic. Ea mi- a răspuns: ” Tată, eu de Dumnezeu nu mă pot lăsa. Am investit tot ce am avut în El. Ţie ţi- a rămas doar dragostea de fiică. Lui I- am dat tot restul iubirii mele şi nu am cum să fac negoţ cu tine. TATĂ, nu că nu vreau să mă las de Dumnezeu, DAR NU POT SĂ MĂ LAS DE EL! Într- o seară, fiind mai beat ca de obicei, am trântit- o jos şi am lovit- o cu pumnii (nu ştiu câţi pumni i- am dat), după aceea cu bocancii în gură şi în cap. Au scos- o vecinii din mâinile mele şi au dus- o la urgenţă. Când m- am trezit din beţie, era la Reanimare. Când am intrat în salon, toţi medicii şi asistentele s- au uitat la mine şi mi- au reproşat:” Ieşi afară, brută. Puşcăria să te mănânce.”
     Nu i- am putut salva nici ochiul, nici jumătate din obraz. A rămas paralizată. Cu un ochi nu o să mai vadă niciodată.” Le- am zis:” Vă rog frumos să îmi da- ţi voie să mă duc la ea să o întreb dacă m- a iertat.” Era toată înfăşurată în bandaje şi i- am spus:” Mă poţi ierta?” Ea mi- a răspuns: ” Tată, vorbim mai târziu că acum îmi e somn.” M- am dus din nou la ea şi am întrebat- o:” Mă poţi ierta?”, iar răspunsul ei a fost: “Tată, Isus Cristos Şi- a dat toată viaţa pentru mine. De luni întregi postesc să te văd întors la Dumnezeu şi am zis că pot să îmi pierd viaţa aceasta, să pierd ce am mai bun, dar tatăl meu să fie cu mine în cer. Am auzit că nu o să mai văd cu un ochi, dar nu- i nimic, Slavă Domnului, am mai rămas cu unul. Nu te îngrijora, o să vezi că o să fie bine.” M- am prăbuşit la poala crucii lui Isus Cristos şi mi- am întors şi eu viaşa spre Domnul. Dumnezeu mi- a mântuit sufletul, dar rana din inima mea, frate Pustan,nu- i vindecată decât în seara aceasta.
     Pentru că luni de zile m- am gândit la ce aduc eu în faţa oamenilor acum, un rebut de fată, care nu mai are obraz. Cine se va căsători cu fata mea? Ce viitor mai are ea?” După ce tatăl mi- a povestit toate acestea, atât de mult l- am iubit pe mire, că m- am dus la el şi l- am sărutat. L- am întrebat: ” Ce ai văzut în ea?” Mi- a răspuns:” Frate Pustan, tu nu vezi cum străluceşte faţa ei? Nu îmi trebuie pe cineva cu carapace, carapacea vine şi pleacă ” … Frumuseţea adevarată este frumuseţea sufletului, a unui suflet dedicat lui Dumnezeu.    Acesta nu ni-l poate fura nimeni niciodată. Dacă Dumnezeu a sădit Duh Sfânt în voi sunteţi cele mai frumoase fiinţe de pe pământ!

…atunci vei avea cunoştinţă!

„Fiule, …dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.” – Proverbe 2:3-5
   Un tânăr mândru a venit la Socrate căutând învăţătură. El a mers până la musculosul filozof şi a spus: „O, măreţe Socrate, am venit la tine pentru învăţătură.” Socrate recunoştea imediat o figură pompoasă. El l-a condus pe tânăr până la mare şi a intrat în apă până la piept. Apoi a întrebat: „Ce vrei?” „Cunoştinţă, înţeleptule Socrate”, a spus tânărul zâmbind.
   Socrate şi-a pus mâinile sale puternice pe umerii băiatului şi l-a băgat sub apă. Treizeci de secunde mai târziu, Socrate l-a ridicat. „Ce vrei?”, l-a întrebat din nou. „Înţelepciune”, spuse tânărul, „măreţe şi înţeleptule Socrate.”
   Socrate îl băgă din nou dedesubt. Au trecut treizeci de secunde, treizeci şi cinci. Patruzeci. Socrate l-a ridicat. Băiatul gâfâia. „Ce vrei, tinere?” Printre răsuflările greoaie şi aspre, tânărul respiră cu greu:   „Cunoştinţă, înţeleptule şi măritule…”
Socrate îl înghesui din nou sub apă. Trecuseră patruzeci de secunde. Cincizeci. „Ce vrei?” „Aer!” strigă el. „Am nevoie de aer!”
„Când vei dori cunoştinţă tot aşa cum ţi-ai dorit aerul, atunci vei avea cunoştinţă.”

sâmbătă, 6 iulie 2013

Zâmbeşte!

„O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele.” – Proverbe 17:22
1. Împacă-te cu trecutul tău, nu-l lăsa să-ţi afecteze prezentul.
2. Ceea ce alţii cred despre tine nu este important.
3. Timpul le rezolvă pe toate.
4. Fericirea este o atitudine, nu o stare a lucrurilor.
5. Nu-ţi compara viaţa cu a altora… sunt călătorii diferite.
6. Nu te mai gândi atât. Este normal să nu ai toate răspunsurile.
7. Zâmbeşte! Revenirea e aproape.

miercuri, 3 iulie 2013

Copacul si dovleacul

„Căci este o zi a Domnului oştirilor împotriva oricărui om mândru şi trufaş, împotriva oricui se înalţă, ca să fie plecat.” – Isaia 2:12
Pe lângă un copaci mare
Un dovleac, din întâmplare
Primăvara răsărise
Şi pe dânsul să suise,
Care într-atât crescuse,
Încât vârfu-i întrecuse,
În lung şi-n lat să-ntinsese,
Ramurile-i cuprinsese,
Şi pretutindeni umpluse
De dovleci care făcuse.
Deci cu această iestime
Văzându-se la înălţime,
Începu să se mândrească
Şi zicând să se fălească:
— „Vezi, eu numa-ntr-o vară
Cât crescui şi tot cresc iară,
Şi tu, copaci din vechime,
În sumă de ani mulţime,
D-ai fi crescut voiniceşte,
Precum şi vrejul meu creşte,
Mai, mai ajungeai la stele,
După părelele mele.”
Iar copaciul cel cu minte
I-a răspuns aste cuvinte:
— „Ei! te lauzi tu acuma,
Că încă n-ai văzut bruma,
Dar când va da şi zăpadă,
Atuncea eşti jos grămadă!”
Gândeşte la viitoare
Şi la cele-ntâmplătoare.
Nu te înălţa cu firea
Pân’ nu cerci nenorocirea.
Anton Pann – Copaciul şi dovleacul

marți, 2 iulie 2013

Nu-i asa?

   
      Fiica marelui evanghelist nonagenar, Billy Graham, Anne Graham, in interviu  in emisiunea "Early Show" (Spectacolul matinal), a fost intrebata de  Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001 si i s-a pus o intrebare la care multi ar fi dat raspunsuri nesatisfacatoare: 
"Cum a putut Bunul Dumnezeu sa lase sa se intimple asa ceva si sa priveasca atat de nepasator aceasta catastrofa de pe pamantul Americii?" 
     Anne Graham, dupa ce a meditat cateva clipe, a dat un raspuns magistral, a raspuns cu niste replici foarte logice, profunde si inspirate, nepregatite dinainte (se poate vedea pe videoclipul inregistrat). Dansa a precizat foarte calm si explicit, precizand urmatoarele:     
    "Si eu mi-am pus deseori aceasta intrebare si mi-am gasit urmatoarele raspunsuri... Cred - nu cred, dar sunt profund convinsa - ca Dumnezeu a fost si ramane adanc intristat de aceasta, la fel ca si noi, numai ca noi, de ani de zile, Īi spunem si chiar Ii poruncim sa  iasa din scolile noastre, din guvernul si din vietile noastre, ca ne descurcam si singuri, fara ajutorul Lui... Si, fiind El un adevarat gentleman, cred ca pur si simplu S-a dat, calm, la o parte... 
     Cum de mai indraznim noi oare sa-I cerem binecuvintarea, mila si protectia Sa, daca Ii cerem sa ne lase in pace? (Īn lumina recentelor evenimente, fiind vorba de atacuri teroriste, atacuri armate in scoli etc.) 
Cred ca totul a inceput cind Madeleine Murray O'Hare (doamna care a cerut ca America sa devina o tara atee si care a fost ucisa, iar corpul ei a fost gasit recent) a  afirmat ca nu dorea nici un fel de rugaciuni  in scolile noastre, iar noi am spus O.K. Cererea ei a fost aprobata si a devenit lege obligatorie in SUA...  
    Apoi, cineva a spus ca mai bine nu am citi Biblia in scoli (Biblia care spune sa nu ucizi, sa nu furi si sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti), iar noi am spus O.K.. 
   Apoi, dr. Benjamin Spock a spus ca nu ar trebui sa ne plesnim copiii atunci cind se poarta urit, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor personalitate si stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am spus ca un expert trebuie sa stie ce vorbeste, asa ca am spus O.K. 
   Apoi, altcineva a spus ca profesorii si dirigintii nu ar trebui sa ii disciplineze pe copii atunci cind gresesc. Iar conducatorii de scoli au spus ca nici un membru al personalului sa nu atinga vreun elev atunci cind se poarta urit, pentru ca scolile nu au nevoie de publicitate proasta si in nici un caz de procese. (Totusi, exista o mare diferenta intre a disciplina si a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.). Iar noi am spus O.K.  
    Apoi, cine stie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei scoli a spus ca, baietii fiind baieti, vor face dragoste oricum, deci ar trebui sa le dam fiilor nostri prezervative. Asa, ei vor putea sa se distreze cit vor, iar noi nu vom trebui sa le spunem parintilor ca le-au primit de la scoala. Iar noi am spus O.K. 
   Apoi, unii dintre alesii nostri de virf au spus ca nu conteaza  ceea ce fac in viata lor privata atit timp cit isi  fac treaba la slujba. De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasa de ceea ce face altcineva, inclusiv presedintele, in viata sa privata, atit timp cit am o slujba si economia merge bine. 
    Apoi,niste libertini au cerut sa tiparim cat mai multe reviste cu femei goale, in semn de respect si apreciere a frumusetii feminine.. Iar noi am spus O.K. 
   Apoi, altcineva a impins acea apreciere un pas mai departe, publicind fotografii cu copii goi, si inca mai  departe, afisindu-le pe Internet. Iar noi am spus O.K., au dreptul la libera exprimare. Apoi,industria  show-business-ului a spus: hai sa facem show-uri TV si filme care sa promoveze indepartarea de Dumnezeu, violenta si sexul ilicit, sa inregistram melodii care sa incurajeze violurile, drogurile, crimele,sinuciderea si temele satanice. Iar noi am spus ca nu este decit entertainment-amuzament, nu are efecte adverse si oricum nu o ia nimeni in serios, asa ca totul a mers inainte. 
   Iar acum ne intrebam speriati de ce copiii nostri nu au constiinta, de ce nu disting binele de rau, de ce nu ii deranjeaza sa ucida pe straini, pe colegii de clasa sau pe ei insisi. Probabil ca, daca ne-am gindi mai mult, ne-am da seama de ce. 
   Cred ca totul se reduce la faptul ca ceea ce vei semana, aceea  vei si culege.  
   Noi Ii spunem lui Dumnezeu: Draga Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetita ucisa in clasa? Iar Dumnezeu raspunde:  Dragul meu, Eu am fost alungat din scoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, cind voi mi-ati spus sa plec din scoli?  
   E ciudat cum  oamenii Il dispretuiesc pe Dumnezeu, si apoi se intreaba cu naivitate de ce totul merge tot mai prost. Este ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne indoim de ceea ce spune Biblia. 
E ciudat cum de toti oamenii vor sa mearga in ceruri, desi nu cred, nu gindesc,  si nu spun sau nu fac nimic din ceea ce scrie in Biblie. 
   Este  ciudat cum de unii pot spune: da, eu cred in Dumnezeu si de fapt sa il urmeaza pe Satana, care,  se stie ca, la randul lui, crede si el in Dumnezeu... 
   E ciudat cum ne repezim sa judecam, dar nu ne place sa fim judecati. E ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail si ele se raspindesc precum focul salbatic, dar cind incepi sa trimiti mesaje privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gindesc de doua ori inainte de a le trimite si altora. 
   E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar,  crud si obscen  trece liber prin cyberspatiu, dar orice discutie publica despre Dumnezeu este impiedicata la scoala si la locul de munca.  
   Este, in sfarsit,  ciudat cum poate fi cineva atit de inflacarat de dragoste pentru Hristos fiind in acelasi timp un crestin invizibil in timpul saptaminii."  
 (Interlocutoarea a mai venit si cu alte argumente, dar ne oprim aici). 
        Radeti? 
   Ar fi, desigur, ciudat cum de, gindindu-va daca sa trimiteti sau nu mai departe acest mesaj nu-l veti trimite multor adrese din lista voastra, pentru ca nu sunteti siguri de ceea ce crede destinatarul posibil sau de ceea ce vor crede despre VOI daca il veti trimite.  
   E ciudat cum de ma ingrijoreaza mai mult ceea ce cred oamenii despre mine si mai putin ceea ce crede Dumnezeu despre mine.

Este foarte simplu!

„Toţi îşi văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui, fără abatere.” – Isaia 56:11
    Într-o noapte un om a visat că stătea de vorbă cu Dumnezeu şi îi spunea: „Doamne, aş vrea să ştiu cum e Raiul şi cum e Iadul…!”
   Dumnezeu l-a condus pe om către două uşi. A deschis una dintre uşi iar omul a privit înăuntru. În mijlocul încăperii se afla o mare masă rotundă. Pe masă se afla un vas mare cu tocană, care mirosea foarte bine.  Oamenii care stăteau la masă erau slabi şi bolnăvicioşi. Păreau a fi înfometaţi. Ţineau linguri cu mânere foarte lungi care le erau legate de braţe şi astfel puteau ajunge la vas pentru a le umple cu tocană; dar din cauza mânerelor mai lungi decât propriile mâini, nu puteau duce la gură lingurile pline. Omul s-a înfiorat la vederea suferinţei lor. Atunci Dumnezeu a spus: „Acum ai văzut Iadul.”
   Au mers apoi către cealaltă cameră şi au deschis uşa. Arăta la fel ca şi prima. Se găsea acolo o masă mare şi rotundă cu un vas mare de tocană. Oamenii de la masă erau echipaţi cu acelaşi gen de linguri, dar aceştia păreau bine hrăniţi şi sănătoşi, râdeau şi vorbeau între ei. Omul a spus: „Nu înţeleg!”
   „Este foarte simplu” a spus Dumnezeu. „Aceşti oameni sunt sănătoşi pentru că au învăţat să se hrănească unul pe celălalt, în timp ce ceilalţi se gândeau doar la ei înşişi.”

marți, 18 iunie 2013

Know it guys! [De stiut pentru baieti!]

Know it guys!
 

  * when it is evil and out - go for it.
  * When she stares at your lips - kiss her.
  * When she pushes you - keep it and do not let go.
  * when the name-calling you - kiss her and say that you love.
  * When she was angry - say that it's very nice.
  * when it is quiet - ask what's wrong.
  * When she ignores you - drew her attention.
  * when it shows itself with a bad hand - say that she's beautiful.
  * When you see that she starts crying - hug and leave no one on this planet.
  * When she puts her head on your shoulder - to lower and kisses her.
  * when she says she likes it - in fact she has to say more than you can understand.
  * When she tells you a secret - keep it.
  * when she looks into your eyes - do not let them as long as it does not do it.
  * When she misses you - it hurt.
  * when you "break" her heart - the pain and the hurt never goes away.
  * when she says that it was all over - she still wants to see you ...



De stiut, pentru baieti!
  *Cand e rea si distanta - mergi dupa ea!
  *Cand se holbeaza la buzele tale - sarut-o!
  *Cand te respinge (impinge) - tine-o si nu o lasa sa plece!
  *Cand te striga pe nume - sarut-o si spune-i ca o iubesti!
  *Cand e nervoasa - spune-i ca-i sta bine!
  *Cand e tacuta - intreab-o ce s-a intamplat de e trista!
  *Cand te ignora - atrage-i atentia!
  *Cand e trista - spune-i ca e frumoasa!
  *Cand vezi ca plange - imbratiseaz-o si iubeste-o ca pe nimeni altcineva de pe Pamant!
  *Cand isi pune capul pe umarul tau - apleaca-te si sarut-o !
  *Cand spune ca ii place ce faci pentru ea - defapt ar vrea sa spuna atat de multe incat tu nu ai intelege!
  *Cand iti spune un secret - pastreaza-l!!!
  *Cand se uita in ochii tai - nu inceta sa o privesti in ochi pana cand nu se mai uita ea!
  *Cand ii e dor de tine - o doare!
  *Cand i-ai frant inima - durerea si suferinta nu pleaca niciodata!
  *Cand ti-a spus ca s-a terminat totul - ea inca mai vrea sa te vada!

vineri, 14 iunie 2013

Nu uita ce e cel mai important!

     Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus:
    "Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita,ce-i mai important!"
    Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce.
    Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: “ Ai doar 8 minute!”
    Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis.
    Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna.
    Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna.
    La fel se intampla de multe ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu:” Nu uita ce e cel mai important!
    Si cele mai importante sunt valorile spirituale,credinta,dragostea, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, adevarul si demnitatea de om.
    In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important.
    Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: “ Bogatia sufletului.”
    Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele.
    Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti, si toate numai pentru ca am uitat ce e cel mai important: “Bogatia sufletului!