„Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când poţi s-o faci.” – Proverbe 3:27Într-o şcoală de la ţară, la ora de religie, în timp ce profesorul le vorbea despre milă ca fiind o trăsătură pe care trebuie să o aibă neapărat un creştin, un copil a întrebat:
- Dar eu, care sunt sărac şi nu am ce dărui, cum să fac fapte de milă? Dacă aş avea şi eu mai mulţi bani, aş da cu dragă inimă, dar aşa…
- Fiule, dar nu asta înseamnă milă. Uite, de exemplu, ieri dimineaţă, plecând cu treburi, am văzut-o peste drum pe mama ta, ieşind din curte şi ajutând până acasă o bătrână, ce se ostenea cu o legătură de lemne. Mai târziu, am zărit-o iarăşi îndrumând un călător care se rătăcise şi, chiar dacă nu l-a putut ospăta, un sfat bun şi o cană cu apă rece s-au găsit şi pentru el. Când vecina de alături a plecat la târg cu treburi, i-a lăsat în grijă copilul cel mic. Spre seară, când doi săteni se certau în drum, a ieşit şi, cu vorbe frumoase, i-a împăcat. Vezi tu, acum, ce este mila? Chiar dacă nu ai bani să dai şi celorlalţi, nimic nu te împiedică să-i ajuţi cu atât cât poţi. Nu trebuie să dai din buzunar, ci din suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu