Iubitul meu...

Iubitul meu, cât mă iubeşti! 

Azi dragostea Ta m-a uimit;

Ardeai privind în ochii mei

C-un dor şi-un zâmbet fericit.

 

Mi-ai mângâiat fruntea şi părul

Cu degetele Tale-n zori;

Mi-ai spus cuvinte fără seamăn

Ce au lăsat adânci fiori.

 

Apoi m-ai strâns la piept un timp,

Inima îţi bătea urcând,

Un şir de lacrimi calde-ncet

Curgea pe chipul Tău cel blând.

 

Ai pus mâna mea-n mâna Ta

Şi-n palma Ta-am simţit un semn –

Dovada dragostei ce-mi porţi

Când Te-ai lăsat întins pe lemn.

 

Cînd soarele-ncălzea pe cer,

Din nou la mine ai venit;

Cu graiul calm şi pasul drept,

Cuvântul vieţii mi-ai vestit.

 

Iar seara Te-am găsit tot vesel,

Cântai atâta de duios,

Şi n-am putut să nu zâmbesc,

Eşti dintre toţi cel mai frumos!

 

Cât mă iubeşti, iubitul meu!

Tot ce-ai avut Tu mi-ai dat mie,

Chiar viaţa Ta, să pot trăi,

Mi-ai oferit cu bucurie.

 

Isuse, vreau să Te iubesc,

Să fiu pe veci comara Ta,

Tu, Domnul meu Atotputernic,

Plăcerea şi iubirea mea.