În căutarea fericirii

„Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa.” – Proverbe 22:4

   Doi fraţi au hotărât să călătorească din sat în sat în căutarea fericirii. În timp ce mergeau ei, au întâlnit pe drum un bătrânel.   Acesta i-a întrebat încotro merg. Când a aflat că cei doi au plecat în căutarea fericirii, bătrânul le-a spus: „Vreau să vă ajut!” şi a scos dintr-un buzunar câteva monede de aur. „Cine vrea aceste monede?” „Eu le vreau”, a zis repede fratele cel mare şi a întins mâna după ele. Bătrânul i le-a dăruit şi a scos din celălalt buzunar o piatră preţioasă. „Dar această piatră preţioasă?” „Eu o vreau”, a răspuns din nou fratele cel mare.
   După ce i-a dat şi piatra preţioasă, bătrânul a lăsat jos sacul pe care îl căra în spate. „Acum cine mă va ajuta să car sacul până în sat?” De data aceasta, fratele cel mare nu a mai răspuns, dar fratele lui mai mic şi-a suflecat repede mânecile şi s-a întins spre sac. Atunci bătrânul zâmbind i-a spus: „Ia-l cu tine, fiule, şi tot ce este în el îţi aparţine!” „Mulţumesc, dar nu pot să-l iau, nu este al meu!” „Ia-l, te rog, chiar insist”, a spus blând bătrânul, „este darul meu pentru tine!”
   Tânărul a desfăcut sacul şi când a privit înăuntru, a văzut că era plin cu pietre preţioase. S-a ridicat repede ca să-i mulţumească bătrânului, dar acesta nu mai era de găsit.